Toxoplasmoza in sarcina: ce trebuie sa stii | apois.ro

Toxoplasma pozitiva in sarcina

toxoplasma pozitiva in sarcina

When primary acute infection is acquired du­ring pregnancy, the mother can be asymptomatic but the fetus may be congenitally infected, the results being severe neurological and ocular sequelae. The prevalence of con­genital toxoplasmosis is cases in The present paper aims at presenting a complete diagnosis and treatment protocol of acute toxoplasmosis infection during pregnancy. International scientific papers and protocols of recent date have been reviewed.

The main conclusion is that screening should be offered in every pregnancy, and primary diagnosis should comprise a serologic profile IgG, IgM, IgA, IgE. In case of a positive serological screening, the testing must be repeated, and treatment spiramycin is begun until the second results.

Share on Facebook Share on Twitter Share on Linkedin Share on Pinterest Informaţii generale şi recomandări Depistarea anticorpilor specifici reprezintă metoda primară de diagnostic al infecţiei cu Toxoplasma gondii, cele mai larg utilizate fiind testele imunoenzimatice.

In pregnancies over 18 weeks an amniocentesis is indicated to confirm fetal congenital infection. The treatment for toxoplasma pozitiva in sarcina fetal infection is a combination of pyrimethamine, sulfadiazine, and folinic acid. Studies conducted on fetal sequelae in case of acute toxoplasmosis infection in first trimester pregnancies concluded that therapeutic abortion is not indicated.

Despre nutritie Toxoplasmoza poate produce simptome asemanatoare cu raceala, desi la majoritatea oamenilor nu apare nici un semn sau simptom.

Atunci când infecţia primară acută are loc în tim­pul sarcinii, aceasta poate să fie asimptomatică pentru ma­mă, dar poate să producă o infecţie congenitală severă, cu sechele neurologice şi oculare fetale.

Prevalenţa infecţiei toxoplasmice congenitale este de cazuri la Lucrarea de faţă are ca scop să prezinte un pro­to­col complet de diagnostic şi tratament al infecţiei acute cu Toxoplasma gondii în sarcină.

Toxoplasmoza și sarcina - Dr. Mihaela Peteanu

Pentru atingerea scopului s-au revizuit articole şi ghiduri din literatura internaţională de specialitate de dată recentă. În cazul toxoplasma pozitiva in sarcina unei infecţii acute, testarea trebuie repetată, până la sosirea rezultatelor instituindu-se un tratament medicamentos cu spiramicină.

La sarcinile de peste 18 săptămâni se va indica efec­tua­rea unei amniocenteze pentru confirmarea transmiterii fe­tale.

toxoplasma pozitiva in sarcina

Tratamentul infecţiei fetale constă în administrarea unei combinaţii de pirimetamină, sulfadiazină şi acid folinic. Prin­cipalele studii despre afectarea fetală în cazul infecţiei acute în primul trimestru de sarcină au concluzionat că avortul tera­peu­tic nu este indicat. Când infecţia are loc în timpul sarcinii, deşi asimptomatică pentru mamă, aceasta poate genera o infecţie congenitală severă, cu afectarea neurologică şi oculară a fătului.

Odată cu introducerea metodelor de prevenţie a toxoplasmozei, rata infecţiei primare a scăzut considerabil.

toxoplasma pozitiva in sarcina

În prezent, rata infecţiei neonatale este de cazuri la Infecţia cu Toxoplasma gondii în timpul sarcinii, precum şi transmiterea acesteia la nou-născut continuă să fie cauza unei afecţiuni grave, dar care poate fi prevenită.

S-a estimat că între şi 5. Deşi aparent sănătoşi la naştere, sechelele semnificative pe termen lung devin evidente abia la luni sau ani distanţă.

  • Toxoplasmoza – Generalitati, simptome, analize medicale recomandate in sarcina | Bioclinica
  • Cancer de colon resumen
  • Mariana cu 11 ani in urma Nu te impacienta daca nu esti insarcinata in acest moment.
  • Schistosomiasis jamaica
  • Tratamentul preventiv al viermilor
  • Toxoplasmoza în sarcină: cum se transmite parazitul, simptome, analize necesare şi tratament

Transmitere Mai multe studii au dezvăluit principalele căi de trans­mitere a infecţiei cu Toxoplasma gondii, acestea fiind ingestia de chisturi tisulare din carne incomplet pre­parată sau din oochisturi din sol, alimente ori apă contami­nate cu fecale de pisică 3,4. Studiile recente au demonstrat că, totuşi, contactul direct cu pisicile nu reprezintă un factor de risc semnificativ pentru contractarea infecţiei în timpul sarcinii 5.

Infecţia congenitală fetală poate avea loc numai în timpul fazei acute a infecţiei, când toxoplasma aflată în sângele matern este transportată către placentă şi făt.

Cuvinte cheie de căutare

Formarea de anticorpi ca răspuns la prezenţa infecţiei transformă parazitul din stadiul de trofozoid la forma de chist tisular şi astfel acesta nu mai poate circula prin sângele matern şi nici nu mai poate provoca infecţia congenitală. De aceea, infecţia fătului cu toxoplasma nu a fost raportată la femeile cu toxoplasmoză cronică, dobândită anterior sarcinii.

toxoplasma pozitiva in sarcina

Forma chistică persistă în ţesuturile gazdei creier, muşchigenerând o infecţie cronică 6,7. Screening Nu există un consens internaţional referitor la metoda de screening toxoplasma pozitiva in sarcina toxoplasmozei. Recomandarea împotriva screeningului universal în America de Nord şi Anglia se bazează pe prevalenţa scăzută a bolii, existenţa a foarte puţine laboratoare capabile de a efectua testări serologice standardizate, lipsa unui tratament înalt eficient şi costurile crescute ale screeningului.

Pentru ca screeningul să fie eficient, acesta trebuie repetat la maximum o lună, oferind astfel posibilitatea iniţierii tratamentului precoce. Totuşi, testările repetate duc la o creştere a costurilor şi tratamentelor nenecesare la paciente cu rezultate fals pozitive.

Meniu cont utilizator

Aceste limitări trebuie puse în balanţă cu eficienţa aparentă a tratamentului infecţiei acute cu privire la reducerea deceselor şi a sechelelor grave Conform protocoalelor internaţionale, screeningul de rutină este recomandat pacientelor cu risc înalt imunodeprimate, HIV-pozitive sau la cele la care clisma cu cafea ajuta la slabit suspiciunea de infecţie în urma unor descoperiri ecografice hidrocefalie, calcificări intracraniene, microcefalie, RCIU, ascită sau hepatoslenomegalie O posibilitate de screening, adoptată actualmente toxoplasma pozitiva in sarcina Danemarca şi unele state americane, este aceea de testare neonatală, metodă ce permite diagnosticul inclusiv al cazurilor subclinice nu există însă certitudinea reducerii gravităţii sechelelor pe termen lung.

Interpretarea rezultatelor screeningului Screeningul pentru detectarea anticorpilor specifici IgG sau IgM este esenţial în diagnosticarea infecţiei acute cu Toxoplasma gondii în sarcină.

Testul Sabin-Feldman, ce măsoară titrul anticorpilor IgG, este standardul de aur. Titrurile de anticorpi sunt adesea nedetectabile până la săptămâni după infectarea parazitară şi pot persista la valori scăzute toată viaţa. Titruri crescute ale anticorpilor specifici trebuie să fie documentate în vederea diagnosticării corecte a infecţiei cu Toxoplasma gondii în sarcină. O valoare stabilă a titrului de anticorpi IgG indică o infecţie cronică ce nu pune în pericol fătul.

toxoplasma pozitiva in sarcina

Pentru observarea stabilităţii, repetarea dozării anticorpilor trebuie realizată la o distanţă de minimum trei săptămâni, la acelaşi laborator. O creştere de 4 ori sau mai mult a valorii poate să indice o infecţie acută.

Valori fals pozitive sunt frecvent înregistrate când testele se realizează la laboratoare diferite sau în momente diferite ale zilei. Figura 1.

Intrebari similare

Interpretarea şi managementul analizelor de screening serologic al infecţiei cu Toxoplasma Prezenţa anticorpilor IgM poate fi determinată prin metoda Cum sunt tratate condiloamele acute după săptămâni de la momentul infectării.

Trebuie reţinut faptul că titrul anticorpilor IgM poate rămâne ridicat timp de un an post-expunere, de aceea nu este sugestiv în diagnosticul infecţiei acute, în special la momentul la care nu este însoţit de un titru IgG modificat.

Dozarea anticorpilor IgM se repetă, de asemenea, la interval de trei săptămâni, de preferat la acelaşi laborator.

Un titru al anticorpilor IgM aflat în creştere este diagnostic pentru infecţia acută.

toxoplasma pozitiva in sarcina

Dacă infecţia este dobândită anterior concepţiei, este puţin probabil ca fătul să fie afectat. Un titru absent al anticorpilor IgM exclude o infecţie recentă, cu excepţia situaţiei în care testele sunt efectuate prea devreme post-expunere. Femeile la care anticorpii IgG sunt pozitivi şi anticorpii IgM sunt negativi sunt considerate imunizate, iar feţii nu condiloamele tractului urinar risc de a dezvolta toxoplasmoză congenitală 2.

Diagnostic Confirmarea infecţiei primare acute este de o importanţă majoră în vederea evaluării riscului de transmitere materno-fetală, iniţierii tratamentului medicamentos şi oferirii consilierii adecvate.

Toxoplasma gondii-Aviditate IgG – Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila

Pentru a determina cu o acurateţe ridicată probabilitatea unei infectări recente, există teste specifice, ca de exemplu testarea avidităţii anticorpilor IgG Testarea avidităţii IgG măsoară puterea legăturilor acestora cu Toxoplasma gondii În cele mai multe cazuri, aviditatea IgG creşte pe parcursul a 5 luni după momentul infectării.

Astfel, pacienta cu o infecţie acută sub 5 luni o să prezinte un index scăzut de aviditate, pe când pacientele cu o infecţie anterioară sarcinii vor prezenta un index de aviditate mare Aşa cum a fost menţionat anterior, diagnosticul poate să fie ghidat şi de descoperiri ecografice. Nespecificitatea markerilor ecografici îi plasează mai mult în sfera ajutorului oferit pentru monitorizarea gravităţii efectelor infecţiei toxoplasma pozitiva in sarcina fătului, decât în calitatea de instrument de diagnostic.

Din cauza riscurilor asociate metodei invazive de testare, primul pas este reprezentat de consilierea adecvată a pacientelor. Necesitatea amniocentezei trebuie să fie ghidată de vârsta gestaţională la momentul diagnosticului, de imposibilitatea unui diagnostic precis prin metode serologice şi de existenţa de markeri ecografici sugestivi pentru infecţie toxoplasmică. Amniocenteza nu poate fi efectuată anterior împlinirii vârstei gestaţionale toxoplasma pozitiva in sarcina 18 săptămâni din cauza ratelor mari de rezultate fals pozitive; de asemenea, procedura nu trebuie efectuată la mai puţin de 4 săptămâni de la momentul suspicionat de infectare, din cauza ratelor mari de rezultate fals negative Analiza fetală sangvină cordonocentezaconsiderată anterior ca fiind gold standard în diagnosticul infecţiei fetale, nu mai este actualmente indicată ca test diagnostic din cauza ratelor ridicate de sensibilitate şi specificitate a PCR-ului din lichidul amniotic şi, totodată, a asocierii unor riscuri suplimentare fetale ale procedurii 14,15, Tratament Odată ce testele serologice relevă o infectare recentă în primele toxoplasma pozitiva in sarcina săptămâni de gestaţie sau la scurt timp înaintea concepţieise recomandă prevenirea transmiterii verticale a parazitului prin tratament medicamentos cu spiramicină.

The management of acute Toxoplasma gondii infection during pregnancy – literature review

Dacă infecţia fetală este confirmată printr-un rezultat pozitiv din lichidul amniotic, la 18 săptămâni de gestaţie sau după, se recomandă tratament medicamentos cu pirimetamină, sulfadiazină şi acid folinic în cazul în care pacienta se află deja în tratament cu spiramicină, se indică modificarea tratamentului cu asocierea celorlalte trei.

În unele centre din Europa, modificarea tratamentului are loc între săptămânile 14 şi 16 Din cauza ratelor mari de transmitere observate după 18 săptămâni de gestaţie, tratamentul cu spiramicină, pirimetamină şi acid folinic este utilizat şi la pacientele care au fost infectate după 18 săptămâni, în încercarea de a preveni transmiterea verticală, iar în cazul în care aceasta a avut loc, toxoplasma pozitiva in sarcina a oferi tratament fătului, reducând riscul apariţiei sechelelor neurologice grave.

Pirimetamina nu este utilizată înainte de 18 săptămâni, deoarece are un efect potenţial teratogen. Efectul protector este mai pronunţat la femeile infectate în primul trimestru de sarcină.

Spiramicina nu traversează însă bariera fetoplacentară, de aceea nu este utilizată de primă intenţie în tratamentul fătului. Nu există date care să demonstreze efectul teratogen al spiramicinei. Se administrează până la momentul naşterii chiar şi la pacientele cu rezultat negativ din lichidul amniotic, luând în considerare posibilitatea unei infecţii tardive de la o placentă infectată precoce. Asocierea de pirimetamină, sulfadiazină şi acid folinic este recomandată tuturor gravidelor cu infecţie cu Toxoplasma gondii după 18 săptămâni de gestaţie, precum şi celor la care infecţia fetală a fost confirmată prin test PCR pozitiv din lichidul amniotic sau este suspectată prin malformaţii fetale congenitale detectate prin screening ecografic Acest regim terapeutic este utilizat în încercarea unui tratament eficient al infecţiei fetale, în special la gravidele la care nu se poate realiza amniocenteza în vederea prelevării de lichid amniotic pentru efectuarea PCR sau la cele la care infecţia maternă are loc după 18 săptămâni de gestaţie Figura 2.