Articole similare

Bacterii rezistente la antibiotice

This is pos­sible because these drugs bind to certain protein and inhibit their activity, proteins bacterii rezistente la antibiotice exist only at the level of bacteria and not at the level of the macroorganism, and on the other hand, these structures are of vital importance for the bacteria.

Being of protein nature, these structures are genetically de­ter­mined. This makes an antibiotic effective only against bac­te­ria that have such genes, the other bacteria being re­sis­tant to the antibiotic.

This type of bacterial resistance to antibiotics is called natural resistance. But there is also an acquired resistance of bacteria to antibiotic that refers to the fact that some bacteria were initially sensitive or even very sensitive to a particular antibiotic, but later developed re­sis­tant strains. The acquired resistance is also genetically co­ded and occurs through genetic mutations. When the re­sis­tance-encoding gene is located at the chromosome level, we talk about chro­mo­so­mal resistance, and when it is located out­side the chromosomes, extracromosomal resistance is discussed.

SPITAL MUNICIPAL VATRA DORNEI - COMBATE REZISTENTA LA ANTIBIOTICE

Chromosomal resistance is transmitted only within the same bacterial strain and disappears with the dis­ap­pea­rance of that strain. Extracromosomial resistance can also be transmitted between bacteria belonging to different strains or species. Microbial resistance to antibiotics is more com­mon when the antibiotic is older and more commonly used.

supliment de detoxifiere cu metale cilantro

This makes the antibiotic resistance of microbes vary from one geographic area to another. Generally, in rural areas there are fewer strains of resistant microbes to antibiotic than in urban environments. Most resistant strains are found in the hospital environment where many antibiotics are used. There are also antibiotic resistance differences between different countries depending on how antibiotics were used in each country.

The most effective bacterii rezistente la antibiotice to preserve the efficacy of antibiotics in the treatment of infectious diseases is a national policy of rational use of antibiotics. Keywords antibiotic, penicilin, spectrum, antibiotic resistance Rezumat Antibioticele prezintă toxicitate selectivă faţă de bacterii.

Microbial resistance to antibiotics

Aceasta este posibilă deoarece medicamentele se fixează de anumite struc­turi proteice, pe care le inhibă şi care, pe de o parte, există nu­mai la nivelul bacteriilor, nu şi la nivelul ma­­cro­­or­ga­nis­mu­lui, iar pe de altă parte, aceste structuri au im­­por­­tan­ţă vitală pen­tru bac­te­rii.

Fiind de natură proteică, aces­te structuri sunt de­ter­mi­na­­te genetic. Aceasta face ca un anume antibiotic să fie eficace nu­­mai faţă de bacteriile care bacterii rezistente la antibiotice asemenea gene, ce­le­lal­te bacterii fiind rezistente la an­ti­bioticul respectiv. Acest gen de rezistenţă a bacteriilor la antibiotice se numeşte rezistenţă naturală.

Există însă şi o re­zis­tenţă do­bân­di­tă a bacteriilor la antibiotice, care se referă la faptul că anumite bacterii au fost iniţial sensibile, sau chiar foar­te sen­si­bi­le la un anume antibiotic, dar ulterior au dez­­vol­­tat tul­pini rezistente. Şi rezistenţa dobândită este codificată ge­­ne­­tic şi apa­re prin mutaţii genetice.

tratament împotriva viermilor cu bandă

Când gena care codifică re­­zis­­ten­ţa es­te situată la nivelul cromozomilor bacterieni, se vor­beş­te despre rezistenţă cromozomială, iar când aceasta este si­tua­tă în afa­ra cromozomilor, se vorbeşte despre rezistenţă ex­tra­­cro­­mo­­zo­­mia­­lă.

Re­zis­ten­ţa cromozomială se transmite numai în cadrul ace­le­iaşi tul­pini bacteriene şi dispare odată cu dispariţia ace­lei tul­pini. Re­zis­ten­ţa extracromozomială se poate transmite şi în­tre bacterii apar­ţi­nând de tulpini sau de specii diferite.

Re­­zis­­ten­­ţa microbilor la antibiotice este cu atât mai frecventă cu cât antibioticul este mai vechi şi a fost mai frecvent utilizat. Aceas­ta face ca rezistenţa mi­cro­bilor la antibiotice să difere de la o zonă geografică la alta.

Cosmetice si ingrijire personala Multirezistenta: Bacterii si antibiotice La inceputul anilor 70 parerea generala era ca in curand, toate bolile infectioase vor putea fi tinute sub control cu ajutorul antibioticelor. Cu toate acestea, in ultimii ani, cazurile de bacterii fatale par sa se inmulteasca, mai ales in spitale si camine de seniori. Acestea sunt acele bacterii, impotriva carora antibioticele obisnuite nu mai au nici un efect. Ne aflam oare din nou intr-o era asemanatoare celei dinaintea descoperirii penicilinei?

În general, în mediul rural sunt mai pu­ţi­ne tulpini de microbi re­zis­tente le antibiotice de­cât în mediile oră­şe­neşti. Cele mai multe tul­pini rezistente sunt întâlnite în mediul spi­ta­li­cesc, în care se uti­li­zează foarte mul­te antibiotice.

  • Medicamente în tratamentul negi genitale în gură
  • Rezistenţa microbilor la antibiotice

Există şi diferenţe bacterii rezistente la antibiotice rezistenţă a microbilor la antibiotice între diferite ţări, în funcţie de modul în care au fost utilizate antibioticele în fie­ca­re ţară în parte. Cea mai efi­cien­tă modalitate de prezervare a efi­ca­ci­tă­ţii antibioticelor în tra­ta­men­tul bolilor infecţioase este o po­li­ti­că naţională de uti­li­za­re raţională a antibioticelor.

Cuvinte cheie antibiotic penicilină spectru rezistenţă la antibiotic Antibioticele, în sensul larg al cuvântului, indiferent dacă sunt substanţe de origine naturală produse de microbi în cadrul procesului de antibioză sau dacă sunt substanţe care nu există ca atare în natură, sunt medicamente care prezintă toxicitate selectivă faţă de bacterii.

În acord cu Paul Erlich, ele se comportă ca nişte gloanţe fermecate, adică trec pe lângă celulele macroorganismului fără să le afecteze, găsesc bacteriile şi numai pe acestea le omoară. Pentru a-şi îndeplini această misiune, antibioticele se fixează de anumite structuri biologice care îndeplinesc două condiţii.

Pe de o parte, aceste structuri există numai la nivelul bacteriilor sensibile la antibioticul respectiv, nu şi la nivelul celulelor macroorganismului, iar pe de altă bacterii rezistente la antibiotice, aceste structuri au importanţă vitală pentru bacteriile sensibile la acel antibiotic. Deşi există un aforism în biologie care spune că între o bacterie şi un elefant nu există decât o diferenţă de mărime, asemenea structuri există practic la toate nivelurile de organizare a unei bacterii.

Unele antibiotice — cum sunt, de exemplu, penicilinele şi cefalosporinele — se fixează de anumite proteine implicate în sinteza peretelui bacterian numite proteine care leagă penicilinele sau, în limba engleză, proteins binding penicillins; PBP şi inhibă astfel sinteza acestei structuri.

  • Recenzii de ceai parazit
  • Multirezistenta: Bacterii si antibiotice - Farmacia Alphega

Întrucât mediul intracelular al bacteriei este hiperton, are loc un influx de apă care determină la nivelul bacteriilor lipsite de perete bacterian o liză a acestora. Specificitatea de acţiune este asigurată de faptul că celulele macroorganismului sunt lipsite de perete bacterian. Alte antibiotice, cum sunt antibioticele polienice, pătrund în membrana celulară şi creează o serie de pori prin intermediul cărora bacteriile bacterii rezistente la antibiotice în mediul extracelular componente vitale şi, în felul acesta, bacteriile sunt distruse.

Specificitatea de acţiune este asigurată de faptul că antibioticele se fixează numai de anumite membrane celulare cu o anume componenţă fosfolipidică şi care, pe de o parte, permite fixarea antibioticului, iar pe de altă parte, această compoziţie fosfolipidică a membranelor bacteriilor sensibile este diferită de compoziţia fosfolipidică a membranelor celulelor macroorganismului.

Global Navigation

Alte antibiotice acţionează la nivelul ribozomilor bacterieni, fixându-se fie de subunitatea de 50 S, fie de subunitatea de 30 S. Unele din acestea, bacterii rezistente la antibiotice sunt aminoglicozidele, se fixează ireversibil, împiedică definitiv sinteza proteinelor bacteriene şi determină producerea unor proteine toxice pentru bacterie, în felul acesta omoarându-le. Altele, cum sunt tetraciclinele, cloramfenicolul, macrolidele, lincomicina, clindamicina ş.

Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din februarie

Specificitatea de acţiune a acestor medicamente este asigurată de faptul că la nivelul ribozomilor bacterieni există anumite zone a căror conformaţie sterică se potriveşte în oglindă cu conformaţia sterică a antibioticului, permiţând în acest fel fixarea antibioticelor de ribozomi, asemenea zone neexistând însă la nivelul ribozomilor celulelor macroorganismului. Există şi antibiotice care acţionează la nivelul genomului bacterian.

Rifampicina, de exemplu, inhibă ARN-polimeraza ADN-dependentă, împiedicând astfel sinteza proteinelor bacteriene şi provocând moartea bacteriilor.

cauzele aparitiei negilor

Un alt exemplu este cel al chinolonelor halogenate. Acestea sunt medicamente care inhibă specific giraza, o enzimă care asigură conformaţia sterică a ADN-ului bacterian, astfel încât acesta să ocupe un spaţiu minim în interiorul celulei bacteriene.

Bacteriile infecţioase devin tot mai rezistente la antibiotice

Această girază este esenţială pentru bacterii, care sunt celule procariote, adică lipsite de nucleu celular, ea asigurând o conformaţie sterică a ADN-ului bacterian de asemenea natură, încât acesta să ocupe un spaţiu minim în interiorul celulei bacteriene. Prin inhibarea girazei, ADN-ul bacterian se derulează în citoplasmă, este profund perturbată sinteza de proteine şi bacteriile sunt omorâte.

Specificitatea de acţiune este asigurată de faptul că celulele macroorganismului, fiind eucariote adică au nucleu celularnu au girază. Există şi antibiotice care influenţează direct metabolismul bacteriilor.

Fişă informativă pentru specialişti

Un exemplu îl reprezintă sulfamidele, a căror structură chimică este foarte asemănătoare acidului paraaminobenzoic, un precursor al acidului folic, element esenţial în sinteza unor baze azotate. Din cauza acestei asemănări chimice, bacteriile nu îşi mai sintetizează acid folic, plecând de la acidul paraaminobenzoic, ci un analog al acestuia, plecând de la sulfamide, analog care este inactiv metabolic.

Nu se mai sintetizează baze azotate şi bacteriile nu se mai pot înmulţi. Specificitatea de acţiune este asigurată de faptul că celulele macroorganismului nu îşi sintetizează acid folic.

parazitii tare

Pentru macroorganisme, acidul folic este o vitamină din grupul B pe care macroorganismul şi-o procură din alimente.

Tot asupra metabolismului acidului folic acţionează un alt antibiotic, numit trimetoprim. Acesta inhibă folatreductaza, o enzimă care transformă acidul folic în acid tetrahidrofolic, forma activă metabolic a acidului folic.

COMBATE REZISTENTA LA ANTIBIOTICE

La fel ca în cazul sulfamidelor, bacteriile lipsite de acid folic activ nu îşi mai pot sintetiza baze azotate şi nu se mai pot multiplica. Specificitatea de acţiune este asigurată de faptul că folatreductaza bacteriană şi folatreductaza umană sunt izoenzime, folatreductaza bacteriană fiind de de ori mai sensibilă la trimetoprim decât cea umană.

Foarte interesantă este asocierea sulfamidelor cu trimetoprimul. Cele două tipuri de antibiotice inhibă metabolismul acidului folic în etape diferite, astfel încât, dacă se asociază între ele, perturbarea acestui metabolism este atât de mare, încât bacteriile sunt omorâte, nu numai împiedicate să se multiplice. Din considerente de ordin farmacocinetic, trimetoprimul se asociază de obicei cu sulfamida numită sulfametoxazol.

Această asociere este larg utilizată astăzi sub diverse denumiri comerciale, cum ar fi biseptol, cotrimoxazol, septrin, sumetrolim etc. După cum se poate constata, toate antibioticele acţionează ca urmare a fixării lor de anumite structuri bacteriene de natură proteică. Aceste proteine există în celula bacteriană deoarece ADN-ul bacterian conţine genele necesare sintezei acestor bacterii rezistente la antibiotice.

Main Navigation

Rezultă de bacterii rezistente la antibiotice că un anume antibiotic nu acţionează decât asupra bacteriilor care conţin proteinele necesare acţiunii lui. Celelalte bacterii sunt, prin definiţie, rezistente la acel antibiotic. Această rezistenţă a bacteriilor la antibiotice se numeşte rezistenţă naturală. Rezistenţa naturală a bacteriilor la antibiotice derivă din însuşi mecanismul de acţiune al antibioticului.

De exemplu, dacă penicilinele inhibă proteinele implicate în sinteza peretelui bacterian şi în acest fel omoară bacteriile sensibile, este evident că aceste antibiotice nu au cum să acţioneze asupra bacteriilor care sunt lipsite de peretele bacterian, cum sunt chlamidiile, rickaettsiile şi mycoplasmele.

papilloma virus definition

Dacă sulfamidele împiedică sinteza acidului folic prin competiţie cu acidul paraaminobenzoic, şi astfel le împiedică multiplicarea, ele nu au cum să acţioneze asupra bacteriilor care nu îşi sintetizează acid folic, plecând de la acidul paraaminobenzoic. În afară de această rezistenţă naturală, există şi un al doilea tip de rezistenţă a microbilor la antibiotice, numită rezistenţă dobândită. Aceasta se referă la faptul că unele specii bacteriene erau iniţial sensibile, sau chiar foarte sensibile la un anume antibiotic, dar pe parcursul timpului au devenit rezistente la acel antibiotic.

Această rezistenţă dobândită poate fi uneori extrem de importantă.

plan detoxifiere organism

De exemplu, stafilococul auriu era iniţial foarte sensibil la penicilina G. Alexander Fleming a descoperit penicilina chiar pe homme porteur papillomavirus cultură de stafilococ auriu.

Ca şi bacterii rezistente la antibiotice naturală, şi rezistenţa dobândită este tot determinată genetic, apărând prin mutaţii genetice ale microbilor în cursul multiplicării lor extrem de rapide.